Dacă am decis să abordez, probabil pentru prima dată pe acest blog preponderent politic, subiectul fotbal este doar pentru că de ceva vreme există voci care pun în discuție finanțarea, sub diverse forme, a unor cluburi de fotbal de către autorități publice locale. Sunt microbist (susțin un club implicat în lupta pentru evitarea retrogradării), deci aș putea fi subiectiv, așa că voi încerca să fiu cât mai tehnic cu putință.
Dezbaterea, sau mai degrabă semnalarea dubiilor unora, cred că a pornit de la momentul în care autoritățile locale au finanțat un ONG pentru a premia Petrolul Ploiești cu ocazia câștigării Cupei României în 2013. Apoi a fost discuția despre posibila înființare a unei secții de fotbal a CSA Steaua în războiul dintre Armată și FCSB. Mai nou, odată cu accederea ASA Targu Mureș pe primul loc în Liga 1, subiectul a ajuns și în presa de sport centrală.
În esență, din câte înțeleg eu, finanțările de la autoritățile publice locale se acordă unor ONG-uri care ulterior le transferă clubului de fotbal sau clubul de fotbal e organizat ca ONG și primește direct finanțarea. Probabil că aceasta este ”găselnița” identificată pentru a nu încălca legislația privind finanțele publice locale. Finanțările se acordă fie în mod curent, regulat, fie ocazional, la atingerea vreunei performanțe.
De altfel, vocile critice pun în discuție mai degrabă legitimitatea și moralitatea deciziei de a sprijini un club profesionist de fotbal decât legalitatea acestei acțiuni.
Ce nu se discută, cel puțin până la acest moment, sunt prevederile Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitoare la ajutorul de stat. Mai exact, art. 107 (1) din TFUE interzice acordarea de către statele membre de ajutoare de stat (ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre) afară de cazul în care acest ajutor a fost autorizat în prealabil de către Comisia Europeană sau se încadrează într-o exceptare automată.
Finanțările acordate cluburilor de fotbal provin cu certitudine din resurse ale statului și oferă un avantaj economic, că aceste cluburi sunt întreprinderi, indiferent de forma lor de organizare (inclusiv ONG-uri) pentru că desfășoară activități economice, că cel puțin amenință să denatureze concurența și că piețele pe care sunt implicate au dimensiune comunitară. Prezența unui ONG intermediar nu ajută, există conceptul de ajutor de stat indirect. Sau credem că suntem primii care încearcă astfel de ghidușii?
Fiind acordate fără a fi fost autorizat în prealabil de către Comisia Europeană, finanțările publice acordate cluburilor profesioniste de fotbal capătă caracterul de ”ajutor de stat ilegal”. Cel puțin asta e abordarea Comisiei Euroopene începând cu 2013, de când a început să se aplece asupra ajutorului de stat în fotbalul european. Investigațiile în cazurile cluburilor olandeze și al cluburilor spaniole (vă rog să remarcați că în cazul Valencia, Elche și Hercules au existat două entități care au intermediat ajutorul de stat, dar Comisia Europeană a identificat fără dubiu clubul ca fiind beneficiar al ajutorului de stat) arată că poziția Comisiei este că acestea sunt ajutoare de stat ilegale.
Înainte de a ordona, dacă va fi cazul, recuperarea ajutorului de stat plus dobândă (singura sancțiune posibilă în materie), Comisia Europeană trebuie să analizeze dacă acesta este sau nu compatibil cu Piața Comună, ceea ce poate dura și câțiva ani.
Dar termenul de prescripție în domeniul ajutorului de stat este de 10 ani .
